Descriere Yakuza

La fel ca în multe alte state ale lumii, si impunatoarea societate japoneza se confrunta cu existenta mafiei. Ceea ce poarta numele de “Yakuza”, manifestarea acestui fenomen, oarecum similara cu bine-cunoscuta “Cosa Nostra”, reprezinta însa un teritoriu mult mai profund, având reminiscente din cultura si mentalitatea nipona timpurie si strânse legaturi cu codul Bushido.


Stramosii celor mai moderne grupari yakuza se pot împarti însa în doua tipuri (bakuto ? jucatori de jocuri de noroc) si tekiya - negutatori ambulanti. Aceste doua grupuri au luat nastere în jurul secolului al XVIII-lea. Însa, pâna în ziua de astazi membrii Yakuza s-au diversificat foarte mult. În ceea ce priveste termenul “tekiya”, acesta îi desemneaza pe cei care faceau parte din cele mai joase comunitati din Edo. Cu timpul au devenit adevarate organizatii recunoscute de catre guvern, iar fondatorilor li s-a dat dreptul de a purta o sabie. “Bakuto” erau însa de un rang si mai scazut, deoarece jocurile de noroc erau complet ilegale. S-au deschis case de pariuri în care lucrau numai cei din grupare, pentru mentinerea securitatii. Nu este de mirare faptul ca numele “Yakuza” însusi provine de la un joc de carti. Ya-ku-za înseamna ad litteram 8-9-3. Aceasta reprezenta cea mai proasta mâna la jocul de carti numit “Oicho-kabu” (joc ce carti asemanator cu “blackjack”-ul). Numai un jucator foarte iscusit putea juca aceasta pereche în favoarea sa.


Pentru samurai onoarea reprezenta totul. Onoarea însemna reputatie. Poate parea greu de crezut ca si virtutea numita “meiyo” (onoare)poate fi regasita printre cele pastrate si de gruparile Yakuza, însa nu numai ca are o mare importanta, dar a dat si nastere, alaturi de virtutile deja expuse, unui fenomen care simbolizeaza moartea celui dezonorat, în numele pocaintei sincere în fata stapânului fata de care s-a gresit. Este vorba despre “Yubitsume” sau taierea degetului mic, un ritual specific mafiei japoneze. Se pare ca acest ritual îsi are originile înca din vremea bakuto, când un învins care nu-si putea plati o datorie, îi aduce în schimb învingatorului prima parte a degetului sau mic. Acest lucru echivala cu înapoierea sumei pierdute la jocul de carti. Ca urmare a acestui act, învinsul nu mai putea sa mânuiasca sabia îndeajuns de bine si, automat, era mai slab în lupta. Pe masura ce aceeasi persoana aducea mai multe ofense superiorului sau, ajungea într-un final sa ramâna în totalitate fara deget. Acest ritual se desfasura pe o bucata de tesatura foarte curata, cu mâna asezata cu palma in jos. Taierea se producea cu un cutit foarte bine ascutit, numit “tanto"